De-a lungul anilor, Paridul Comunist din R. Moldova urmărind scopuri utopice a călcat în picioare interesul poporului. Executînd orbeşte derectivele Centrului imperial, Partidul Comunist din Moldova a deformat evoluţia economiei naţionale a republicii, impunînd colectivizarea ca unica metodă de dezvoltare economică. Într-adevăr, a fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, o ideologie pentru care „dictatura proletariatului” simboliza esenţa progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă nu era nimic altceva decît un atatc împotriva societăţii civile, a pluralismului politic şi economic, distrugerea pieţei libere, exterminarea prin asasinat, deportări, muncă forţată, întemniţare a sute de mii de oameni. În spatele măştii „umanismului socialist“ s-a ascuns cel mai profund dispreţ pentru om ca individ. Altfel spus, omul nu era numic altceva decît unealta prin care Partidul Comunist urma să îndeplinească „planul” pentru a demonstra în practică că ideile marxist-leniniste nu sunt utopice.
Comunismul a fost un regim care a furat de la cetăţenii R. Moldova cinci decenii de istorie, cinci decenii în care acest stat putea evolua, cinci decenii de modernizare. Din anul 1990 la guvernare au fost mai multe partide poitice, cu nume diferite dar bazate, în fond, pe aceeaşi doctrină neocomunistă, care reprezintă o ideologie comunistă refomată. Toate cîte puţin, aceste partide au redresat situaţia economică, poate prea lent sau poate cu randament prea scăzut dar totuşi cetăţenii scăpase de calvarul perioadei postbelice. Ca într-un final să ajungem în anul 2009 care a adus, fără îndoială, schimbarea în totalitate a regimului totalitar. Or, astăzi avem libertate, avem piaţă liberă, avem pluralism politic, sunt, mai mult sau mai puţin, respectate drepturile şi ibertaţile cetăţenilor, dar totuşi ne înpiedică încă ceva pentru a ne putea alinia statelor democratice, şi anume mentalitatea.
Acest element important sau chiar dederminat într-o societate cu adevărat liberă şi democratică a fost distrus odata cu încercarea comunismului, proaspăt instalat în Basarabia, de a crea „omul de tip nou”. Se ştie, din cele mai vechi tipuri, că basarabenii erau oameni harnici, dar colectivizarea forţată şi „planul” prea ridicat au distrus, practic, această calitate reprezentativă. Comunismul a început să pună preţ pe cantitate nu pe calitate, iar asta, la scurt timp, au înţeles ţăranii basarabeni care aşa şi faceau. Cunoscut e faptul că atunci lucrul se făcea de mîntuială, ca de exemplu la construcţii lucra orcine, era mare arhitector şi cel care ţinea pentru prima data vre-o unealtă în mînă sau în agricultură cînd se mergea la prelucrat cîmpul dar se lucrau doar marginile iar la mijloc pe bucăţi întinse de pămînt culturile rămîneau neîngrijite. Constat că erau două motive determinante în această situaţe: 1.”Planul” pe care fiecare trebuia să-l îndeplinească era prea voluminos; 2. Lipsa de control calificat. De fapt, „planul” era motivul pentru care muncitorii uitase ce înseamnă calitate, iar lipsa controlului le permitea înca o data să facă acest lucru. O altă ispravă a colectivizării a fost educarea în fiecare om ideea că „în colhoz, pe dealul mare, cine fură – acela are”. Aceasta este fără îndoială una din cele mai greşită şi criminală idee pe care comunismul nu a încercat niciodată să o înăbuşe, mai mult decît atît, aceasta s-a dovedit a fi una foarte rezistentă în timp şi din păcate ea persistă şi pînă astăzi. Mentalitatea basarabenilor a fost influenţată la fel de mult şi de politica de deznaţionalizare şi rusificare care s-a dus pe acest teritoriu. De fapt, această politică de falsificare a trecutului a fost dusă pe teritoriul tuturor republicilor socialiste, dar pe teritoriul ţării noastre acesta a cunoscut apogeul. Din motiv că pe acest ţinut exista o oarecare tendinţă unionstă faţă de România, deznaţionalizarea a fost infiltrată peste tot, mai ales în educaţie. Pe lingă falsificarea limbii şi înlocuirea acesteea cu cea rusă, copiilor l-i se preda o istorie falsă, lipsita de personalităţi ca Ştefan cel Mare sau Dimitrie Cantemir…în prim-plan era plasat Lenin sau alte personalităţi de la Kremlin şi se impunea ideea că respectul faţă de aceştea este mai presus decît credinta în Dumnezeu. De altefel, cea mai reprezentativă calitate a comunismului este minciuna. Aceştea mereu şi-au ascuns faptele criminale dupa vorbe măreţe si frumoase. Cine din buneiii noştri nu avea un aparat radio în casă? Acestea erau împarţite gratis pentru că anume prin ele avea loc spalarea de creere. La acele posturi radio nu puteai să auzi altceva decît lozinci cu caracter comunist sau rapoarte care cum că demostrau eficienţa doctrinei marxist-leniniste, radioul era cel care în continuu vorbea despre glorioasa uniune sovietică. Sistemul comunist mai educa cetăţenii în spiritul urii faţă de „duşmanii poporului” , care de fapt, erau duşmanii partidului-stat. Regimul a format o conştiinţă represivă de masă, bazată pe „interesul de clasă”. Fiecare dorea cu orce preţ să demaşte vre-un „duşman de clasă”. Or, acest „duşman” putea fi tatăl,mama, fratele, sora, fiul sau fiica denunţătorului.
„Omul de tip nou”,creat de comunism, era, în fond,omul înstrăinat de proprietate, de putere, de valorile etnice şi culturale, acesta nu era o personalitate ci doar o anexă la satul totalitar.Astfel comunismul a lăsat un popor fără limbă, credinţă, istorie şi a rupt în mod cert din viitor, stopînd pe o perioadă de aproximativ cinci decenii modernizarea ţării noastre.
Publicat de Nastas Nicu 
Nastas Nicu 