NATO:Avantaje și dezavantaje.Planul aderării și problematica

Vorbeam în articolul anterior despre faptul că cele patru componente ale AIE nu au viziuni comune asupra anumitor probleme. De fapt, lista tangențelor între M.Lupu și V.Voronin, pe care o începusem în acel articol, poate fi extinsă , mai nou, aproape zilnic. Să nu fiu perceput,însă, cresit, că chiar nu sunt un „distrugator al Alianței”, așa cum se numea pe sine, analistul, Constantin Tănase. Eu doar, prezint adevărata realitate a lucrurilor. Astăzi îmi propun să vorbesc despre alt subiect care a reușit înca o data să împingă sub semnul întrebării unitatea AIE, avînd în vedere că cele patru partide ce formează alianța nu au o viziune comună în ceea ce privește aderarea la NATO. Iar pentru a clarifica această situație din cadru Alianței pentru Integrare Europeana, menționez că separatismul anumitor partide, pe anumite probleme, este un lucru firesc, este un lucru explicapil și anume prin faptul că AIE este o coaliție largă, ce include partide cu culori diferite ale spectrului politic, de la centru,centru-stînga cu PD pîna la dreapta cu PL și PLDM. Este o situație explicabilă și totuși inacceptabilă, dacă ne bazăm pe exemplul parlamentelor europene care adesea sunt formate din coaliții mult mai largi, care includ deseori și ecologiști, totuși ei gsesc numitor comun. Consider că și la noi ar fi timpul ca anumite partide să se lase de populism și să se apuce de treabă, ca pentru asta au fost votate.

NATO este o temă de polemică de ceva timp nu doar în cadrul AIE dar chiar și prin rîndurile populației. Și asta pentru că încă nu s-a înțeles faptul că Alianța Nord-Atlantică și-a depășit, demult, statutul de „bloc militar”. Astăzi NATO nu mai este un bloc care alimentează războiul rece, nu este un bloc oponent al unui alt bloc.  Astăzi NATO urmărește scopuri umanitare, pregătește specialiști în mai multe domenii, este un solid investitor străin ce acordă susținere financiară în domeniul ecologiei, în domeniul științei și tehnologiilor. Cel mai apropiat exemplu este acordarea de către NATO a 3,5 mln de euro Republicii Moldova pentru distrugerea pesticidelor daunătoare mediului și periculoase pentru viața cetățenilor. De fapt, integrarea euroatlantică este un semn calitativ atît pentru UE cît și pentru orcare alți investitori străini. În România de exeplmu, investițiile străine au crescut după aderarea la NATO cu 8%. De altfel, integrarea euroatlantică nu este nici pe departe o chestie de gust, că vrem noi sau nu vrem. Această integrare necesită încă multă muncă în anumite domenii, pentru că, la fel ca și UE, NATO presupune niște rigori, niște standarte  care odată îndeplinite reprezintă deja un pas întru Integrarea Europeană, astfel ar fi mult mai simplu. Exeplul țărilor deja membre NATO mai ales exemplul țărilor din Balcani arată că e mult mai avantajos să fii membru, decît să nu fii. Chiar și din punct de vedere al securitații naționale, Rpublica Moldova are nevoie de NATO. Atîta timp cît R.Moldova are nerezolvat diferendumul transnistrean, și mai ales atîta timp cît autoritațile de la Chisinau insistă asupra anumitor soluții ce nu convin, în mod evident F.Ruse, R Moldova este un eventual inamic al acestui gigant militar. Am mai zis că Georgia este exemplul cel mai apropiat Republicii Moldova, și în mod evident avem nevoie de o „umbrelă”, care să garanteze securitatea în această zonă destul de instabilă.

Și totuși, aderarea la NATO necesită o abordare delicată, mai ales din punct de vedere diplomatic. Asta pentru că dacă ne grabim în a ne declara o țară proNATO, riscăm să fim considerați de F.Rusă un adversar și în acelaș timp să nu fim acceptați de Alianța Nord-Atlantică. Asta ar însemna că rămînem în continuare fără acea ”umbrelă” dar cu probleme în plus din Est. Macedonia este exemplu elocvent al acestei abordări, cunoaștem că această țară a avut drept scop național integrarea euroatlantică dar au fost, într-un final, refuzați. R.Moldova nici măcar nu are acest scop, de aceea consider că ar trebui realizați anumiți pași întru integrarea euroatlantică: 1.NATO trebuie să devină obiectiv iminent pentru elitele politice de la Chișinău. Or, doar cîteva din partidele membre ale AIE au ca obiectiv integrarea euroatlantică în timp ce altele au o poziție mai platonică față de acest subiect, poziție care după mine este mai mult oportunistă decît corectă. Constat că doar în statutul și programul Partidului Liberal este stabilit acest obiectiv. 2. Informarea populației.Este un pas foarte important adesea uitat de politicieni, deși aceasta ține anume de competența dumnealor. NATO de exemplu, a uitat de acestă etapă și anume de asta încă mai avem persoane care cred că Alianța Nord-Atlantică este un simplu oponent al Tratatului de la Varșovia și așteapta ca aceasta să se destrame. De fapt, aceasta a fost o greșeală enormă a celor de la NATO pentru că dacă se ocupau mai mult de informarea statelor lumii despre scopurile si obiectivele lor atunci F.Rusă, poate , nu mai era astăzi oponent atît de înverșunat. Acest pas este importat pentru R.Moldova mai ales dacă se va merge pe calea referendumului, populația trebuie informată corect ca și rezultatul referendumului să fie pe masură. 3.Colaborarea cu NATO. După ce primii doi pași vor fi realizați și rezultatul referendumului va fi pozitiv atunci R.Moldova va trebui să înceapă colabararea cu NATO.Mă reîntorc aici la delicateția diplomatică de care vorbeam mai sus. De fapt colaborarea cu NATO nu poate fi evitată pentru că NATO este aici, la hotarele R.Moldova, dar vorbesc de altfel de colaborare care să aibă drept scop apropierea țării noastre de Alianța Nord-Atlantică. 4. Aderarea la NATO. Este foarte important ca acest pas să fie o consecință imediat următoare pasului 3 pentru că o perioadă în care R.Moldova se pretinde a fi membru NATO dar încă nu beneficiază de drepturile depline și deci de securitate reprezintă pentru R.Moldova o perioadă de vulnerabilitate maximă în fața Rusiei în contextul în care cea din urmă are și motivele necesare pentru a deveni ostilă.

Problematica integrarii euroatlantice este deseori considerată pierderea de către Moldova a statutului de țară neutră. Constatare total greșită, aberantă chiar. Asta pentru că R.Moldova nu este nici în prezent o țară neutră. De fapt, R.Moldova niciodata nu a fost țară neutră pentru că neutralitatea e un statut international acordat unui stat. Poate un stat să se autodeclare neutru, așa cum a făcut R.Moldova, dar dacă statele vecine și marele puteri ale lumii nu și-au dat acordul atunci ei fără obstacole, nici macar morale, pot ataca țara respectivă. Deci, neutralitatea unui stat se recunoaște printr-un acord internațional, este o garanție al acestei neutralități, de exemplu Elveţia şi Suedia, în 1914, Acordul de la Viena, Austria, 1955, urmare a Conferinţei de la Potsdam și altele…Nu există nici un tratat internațional care ar aminti macar de neutralitatea R.Moldova. De ce?Aici ne lovim iarăși de F.Rusă pentru că ea este cea care insistă ca R.Moldova să rămînă un stat neutru dar totodata ea nu crează condiții pentru aceasta, mai ales că a adus armată pe teritoriul țării noastre. Cum poti să ceri neutralitate dacă tu o calci în picioare?…păi bine, Rusia poate…Iar armata Rusă de pe teritoriul R.Moldova distruge orce mit legat de neutralitatea țării noastre pentru că o țară neutră, atacată de un alt stat nu se mai numeste neutră dar beligerantă. Avem exemplu Belgiei, în 1914, stat declarat neutru în momentul în care începe primul război mondial dar a fost atacată de Germania și atunci nu mai era neutră dar era beligerantă. Exact asta se întîmplă în R.Moldova pentru că noi suntem într-o beligeranță pasivă cu Rusia. Astfel încălcăm un principiu fundamental al neutralității, de fapt, Rusia îl încalcă dar dacă tot neutralitatea noastră este călcată în piciore atunci de ce să nu renunțăm definitiv la ea și să ne rezolvăm problemele de securitate?

Dincolo de neutralitatea fictivă pe care o plîng mulți cetățeni ai R.Moldova există o altă problemă, una reală și foarte delicată. Această problemă derivă din geopolitic care după cum știm are un cuvînt decisiv mai ales în cazul țărilor mici precum R.Moldova. Geopoliticul țării noastre este de o complexitate neîntilnită, dincolo de ideile filozofice care constat că R.Moldova se află în locul unde se ciocnesc „două plăci tectonice, UE și Rusia” există directa legătură între țara nostră și fiecare aceste ”placi” luate de sinestătător. Altfel spus cu cît R.Moldova se orientează spre una din ele, rămîne a doua oarecum frustrată. În cazul dat Moldova o pune în acesta situație necomfortabilă pe F.Rusă care ca răspuns, poate presa asupra economie RM. Orcum o fi, aici intervine un alt principiu al dezvoltării economice și anume ”diversificarea pițelor de export și surselor de import”. R.Moldova trebuie să invete să respire fără Rusia iar orientarea europeană este un prim pas în această direcție. Deci pînă la urmă  la fel ca și UE, NATO este drumul corect pe care trebuie să-l parcurgă R.Moldova cu mult mai multe avantaje decît dezavantaje.

Dacă nu-i așa Vă rog să mă corectați…

Făceți-mi loc, vreau să vomit sau despre Marian Lupu

Marian Lupu- un Voronin mai tînar și mai înalt…

Partidul Demorat din Moldova, în frunte cu liderul Marian Lupu, au luat o poziție preelectorală, care este tot mai diferită de pozitia Alinței pentru Integrare Europeană. Această pozitie are o dublă consecintă mojoră atît pentru AIE cît și pentru imaginea personală a liderului PD, Marian Lupu. În cadrul conferințelor AIE, de ceva timp, Marian Lupu are păreri diferite de restul partidelor cu privire la mojaritatea problemelor ce se pun în discuție. Ca de exemplu cînd se discuta despre instalarea unui monument al victimelor torturii în faţa Parlamentului Republicii Moldova ca simbol al recunoştinţei faţă de tinerii maltrataţi în comisariatele de poliţie după revoltele stradale din 7 aprilie 2009, M.Lupu s-a declarat ca fiind contra spunînd că: „discuţiile privind instalarea monumentului ar trebui să se desfăşoare la momentul când comisia pe care noi am creat-o va veni cu un raport amplu în Parlament şi va prezenta adevărul din data de 7 aprilie”, la care a reacționat cu o replică dom. V.Filat: „Adevărul este unul foarte clar: au fost sute de cetăţeni ai Republicii Moldova, preponderent tineri, arestaţi ilegal, majoratea dintre ei – maltrataţi, supuşi torturii şi, din păcate, avem şi jertfe omeneşti”.Replica lui Marian Lupu: „Monumentele sunt înălţate nu pentru politicieni, nu pentru partide, nu pentru schimbare de guvernare”,Filat: „Eu cred că cineva nu a înţeles sensul înălţării acestui monument. Monumentul va fi înălţat în memoria celor care au fost omorâţi în urma aplicării torturii”. Astfel de discuții se dezlănțuie tot mai des în cadrul alinței din cauza poziției domnului Marian Lupu care fără prea mult efort poate fi egalată cu cea lui V.Voronin. Liderul PDM, Marian Lupu, a început să fie curtat de presa pro-comunistă şi vorbeşte cu ziariştii mai mult ruseşte. La fel ca liderul comunist Vladimir Voronin, Lupu s-a dclarat împotriva introducerei limbei române ca limba de stat în R.Moldova, ca și Voronin, Lupu s-a pronunțat contra inițiativei guvernului de a dubla filmele din cinematografe în limba româna, ca și Voronin, Lupu este împotriva ieşirii Moldovei din CSI şi critică ideea premierului Vlad Filat de a trimite pacificatori moldoveni în Afganistan, ca și Voronin, Lupu a insitat în legatură cu semnarea de catre președintele României T.Băsescu, a tratatului de frontieră, mai mult decît atît Lupu a argumentat cu argumentele lui V.Voronin care declara că „fără un asemenea document, Republica Moldova s-ar afla, chipurile, în mare pericol”. La fel ca și liderul PCRM, V.Voronin, liderul PD, a fost la spovedanie în Rusia unde a fost invitat de patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, după primirea glorioasă a președintelui român, Traian Băsescu. Mai nou, Marian Lupu s-a aliniat la gașca comunistă și a criticat dur ministrul român de externe Teodor Boconschi care a declarat anterior, pe baza argumentelor clare, de ordin ştiinţific, că România respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi moldoveneşti distincte de cea română, menționînd că „astfel de declaraţii din partea oficialităţilor de la Bucureşti sunt declaraţii ofensatoare pentru populaţia noastră și perturbă relaţiile noastre, otrăvesc acţiunile comune şi pot deveni un obstacol serios în calea unei colaborări fructuoase”.Asta nu e tot, de curînd M.Lupu a contrazis-o chiar și pe Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, care a spus că Moldova are pentru prima dată un prim-ministru ales pe cale democratică,decalrind că „prim-miniştrii R.Moldova au fost aleşi în mod democratic şi după 1991. Au fost mai multe guverne… Chiar dacă admitem o viziune specifică asupra democraţiei din Republica Moldova în perioada 2001-2008, Parlamentul a votat pentru diferite componenţe ale cabinetului de miniştri şi, în viziunea mea, aceasta a avut loc absolut democratic”.

Analizăm și concluzionăm

Analizate fiecare in parte aceste gesturi ale lui Marian Lupu pot stîrni multă nedumerire în pozitia acestuia pe scena politică de la chisinau.

1.Baconschi vs Lupu

Este cunoscut faptul că Teodor Baconschi a făcut acea declarație prin care nega existența unui neam moldovenesc cu trăsături distincte de cel român pe baza unor cercetări știincifice. Altfel spus, moldovenismul a fost creat de comuniști pentru a scoate din concepția fiecărui cetățian identitatea de român. Probabil Marian Lupu știe asta, dar nu a ezitat în a-l critica pe Baconschi,de ce? pentru că mojoritatea populației din R.Moldova sunt încă rătăciți și continuă să caute aceal neam moldovenesc inexistent,de fapt. Lupu nici nu l-a contrazis, de fapt, cu vre-un argument istoric, el în cel mai simplist mod a sărit să i-a apărarea majoritații că poate cumva cea din urma votează pentru PD la scrutinele electorale. Marian Lupu, de fapt, este o personalitate plină de fals care are un singur scop: să devină Președinte al R.Moldova, pentrua asta dumnealui și face atîta Tam-Tam. Poziția dumnealui ca politician derivă, de fap, din dorința mojorității, daca nu,atunci cum altfel se explică generozitatea de opinie a dumnealui. Am reuțit deja să sustrag un prototip al declarațiilor dom. Lupu în probleme polemice, care sună cam asa:„Da, sunt persoane care …..,ele au tot dreptul să fie/creadă asa, dar sunt persoane care ……și ele au tot dreptul să fie/creadă asa”. Acest prototip a fost folosit și atunci cînd se discuta despre limba română din cinematografe și cînd se discuta despre moldovenism și în multe alte cazuri. Și totuși, de ce Lupu nu are o pozitie stabilă, mai fixă și mai concretă? pentru ca nu cumva să piardă din voturi, luînd în consideratie că încă nu se știe exact cine reprezintă electoratul PD-ului, Marian Lupu îi împacă pe toți cu vorbe dulci. Mai există și altă latură a acestor gesturi care de fapt îl evidențiază pe M.Lupu de ceilalți democrați, asta este fața de intelectual care îl  acoperă pe Lupu. Mă întrebam oare cum era privit Diacov daca făcea această declarație? fără îndoială că stîrnea multe nedumeriri și nemulțumiri pentru că ar influența prost o relație vitală pentru R.Moldova, dar dacă a făcut-o Lupu atunci, aceeași declarație este catalogată drept necesară și corectă.

2.Limba de stat

Este o întrebare ce-mi apăru în minte mult înainte de a fi interesat oarecum de politică, și anume : oare de ce pe manualul meu scrie „limba româna” iar în constituție „limba moldovinească”?însemna asta că eu învat 3 limbi străine și nici una maternă?…Și in acest caz ,ca și în cel precedent sau în toate cele care urmează putem observa apartenența lui Marian Lupu la ideea majoritații, nu mai zăbovesc eu asupra acestei laturi. Altceva e de menționat aici, și anume că Marian Lupu are oarecum teamă că prin declararea limbii române ca limbă de stat,  R.Moldova se apropie și mai mult de România, iar pornirile antiromâne ale domnului Marian sunt bine cunoscute. În Austria de exemplu nici un politician indiferent cît de nationalist ar fi nu ar declara că vorbeste „limba austriacă”, se vorbeste „limba germană”, sunt zeci de exemple elocvente în susținerea acestei ideei.

3.Trupe în Afganistan

Spunea un demnitar german că „în NATO poți să intri cu tancuri vechi, dar în UE cu tracoare vechi niciodată”…este mai valabil pentru Moldova decît pentru orcare altă tară. Diferendumul transnistrean transformă R.Moldova într-o zonă de risc, mai ales acum după ce a avut loc schimbarea de guvernare, asta pentru că actualul guvern a scos pe birou dosarele lasate pline de praf, de bravii comuniști. R.Moldova a început o abordare serioasă a problemei transnistrene, abordare ce în mod evident deranjează Rusia, care după cum se știe nu se poate lauda cu prea multă toleranță. Insistarea R.Moldova asupra anumitor puncte, poate transforma usor țara noastră în o a doua Georgie. În această ordine de ideii, constat că trimiterea pacificatorilor în Afganistan poate include R.Moldova sub scutul american, prospat lărgit pînă la hotasrul de vest al țării noastre, după principiul „serviciu contra serviciu”.

3.Clinton vs Lupu

Acționînd din instinct, deja, Marian Lupu s-a grăbit să riposteze,și din nou, fără să se informeze. Analistul politic Petru Bogatu vorbește despre asta pe blogul său personal. Concluzia este că a avut dreptate Clinton și nu Lupu, care este pretins om intelectual. Prim-ministrul ales democratic înseamnă politician care a participat la scrutinul electoral cu propriul partid și a ajuns premier ca rezultat al propriei munci depuse în campania electorală. Pînă în prezent toți premierii erau ”oamenii de mingi ai prețedinților” și erau numiți in funcție de aceștea pentru anumite socoteli peronale, nu pentru că ar fi participat la scrutine cu partid separat.Vezi detalii pe blogul analistului,Petru bogatu.

5.Protestele din 7 aprilie

Poziția lui M.Lupu cu privire la instalarea monumentului susnumit trezește și mai multă neclaritate cu privire la rolul dumnealui la acele proteste. De mentionat că de la momentul parăsirii PCRM nici marian Lupu, nici V.Turcanu nu au facut vre-o relatare despre aceste evenimente. Mărturiile dumnealor, daca ar fi sincere și adevarate, ar limpezi în mod evident lucrurile. Pozitia dumnealor rămîne totusi intactă, deși pare-se au încetat să -l mai susțină pe V.Voronin în ideea unei lovituri de stat, aceștea nici nu îl contrazic. Ar însemna asta că atunci întradevăr a fost o lovitură de stat?de fap, eu cred la fel,sunt de acord cu Voronin: DA, s-a încercat o lovitură de stat, doar că organizatorul a fost chiar el însuși. Și totusi depăsind acest aspect, este cert că în urmă au rămas mame fără copii și tineri cu viitorul distrus, consider că anume aici Lupu trebuie să demonstreze dragoste de popor și să spuie adevarul. Asta ar însemna mult mai mult decît o contrazicere copilăroasă și nefondată a demnitarilor străini.

În general poziția Liderului PD, Marian Lupu, pare foarte oportunistă și promițătoare pentru scrutinele ce vin, acum sau peste 4 ani. Dar se prea poate ca Lupu să scăpat din vedere faptul că cetățenii R.Moldova dețin o putere de interpretare spraumană, asta ar însemna că prorusismul lui Marian Lupu ar avea toate șansele să fie perceput gresit. Or, Rusia și integrarea europeană, pe care și-o doresc majoritatea sunt diametral opuse. Orcum o fi, cert este că PD-ul se deplasează în mod intenționat de restul partidelor din AIE cu care pîna adineaori găsea numitor comun punînd pe prim-plan interesele generale, nu cele de particulare de partid.Astăzi asta pare PD-ului o chestie inutilă și preferă să stea undeva în spate făcînd figură separată. În cazul unor alegeri anticipate figura lui Marian Lupu ramîne la fel de controversată ca și la alegerile anticipate de pe 29 iulie sau chiar mai capătă proportii noi, mai extinse…

În condițiile în care PD-ul,  în frunte cu M.Lupu nu împărtășesc cu AIE aceleași valori și nu au aeleași viziuni , în cazul anticipatelor, cu cine face cualiție PD-ul?

O altă cale de aderare la UE

Integrarea europeană este nu doar bătaia de cap a actualei guvernări dar dornița majoritații populației din R.Moldova,și asta pentru că cum spunea și M.Ghimpu într-o emisiune la Vocea Basarabiei:”dorința cetățenilor este puterea supremă în stat”.

Dan Dungaciu, analist politic de la București, afirama după vizita lui Traian Băsescu la Chișinau că R.Moldova riscă să nu se mai integreze niciodatăîn UE,  din motiv că locomativa integrării europene rămîne blocată în Balcani. Acesta a mai adăugat că daca R.Moldova nu se integrează în UE odata cu pachetul țărilor din balcani poate rămîne fara această integrare sau aceasta ar putea fi prea departată ca să putem anticipa ceva, iar asta din simplul motiv că încă nu există alte țări gata să formeze un alt pachet de integrare ulterioară. Adevărat e că Uniunea Europeană a obosit să se extindă în est, anume din acest motiv locomotiva acesteea a rămas în Balcani. În același timp, este cert că R.Moldova nu reușește să satisfacă condițiile UE pîna cînd va avea loc integrarea celor 3 state din balcani…Și totuși noi vrem integrare.Întrebarea mea este: cum avem de gîmd să facem această integrare dacă R.Moldova nu are nici un argument care ar convinge Bruxelles-ul să accepte candidatura țarii noastre?sau avem?…E cunoscut faptul că UE știe să ceară multe în schimbul integrării, uneori păoate prea mult, dacă ne aducem aminte de problemele pe care le întîlnise România imediat dupa integrare cînd, de exemplu, a fost stopată scoaterea în vînzare a produselor de la țărani fiind admise doar cele fabricate,dar pînă v-a cere UE de la noi, mai întîi noi trebuie să demonstrăm că avem la nivel toate organele de stat și nu numai…R.Moldova are probleme seriose ce țin de intern, justiția este la pămînt, mass-media publică este de fapt privată, corupția și criminalitatea ating cote maxime, precum și infrastructura cu care e ridicol să mai rîvnești integrare europeană. Sunt de acord că toate acestea țin, în marea lor măsură, de compen tența guvernului, care fără îndoială că face tot posibilul să le lichideze sau să le rezolve, dar repet ”posibilul”. Și totuși, este oare posibil ca într-un timp record să ne ridicăm la nivelul Turciei, de exemplu, care se numară printe candidații de aderare în UE?și dacă răspunsul e negativ ce facem?

O unică soluție

Cele mai recente sondaje arată că peste 70% din cetățenii R.Moldova sunt pentru integrare europeană și totodata daor puțin peste 40% doresc unirea cu Romînia. Mă întrebam: oare cît de mult își doresc celelalte 30% integrarea? pentru că pare-se România este unicul bilet al R.Moldova la Bruxelles. Petru Bogatu,analist politic, scria pe blogul său că „semnificaţia vizitei lui Traian Băsescu depăşeşte valoarea celor 100 milioane de dolari nerambursabil oferiţi Republicii Moldova” iar asta pentru că „Moldova poate intra în UE doar ca al doilea stat românesc”. Acesta este de fapt unicul argument pe care țara noastră îl poate prezenta Uniunii Europene. Sunt, fără îndoială, părtașul de frunde al ideei dom. Bogatu, care menționa că doar prezentîndu-ne la Bruxelles drept o Românie mai mică, delimitată de România mamă din anumite circumstanțe istorice, putem obține o atenție din partea acestora. Altfel spus, UE ar putea face o exepție și ar putea integra R.Moldova din motiv că aceasta este parte din România, deja membru UE. Domnul Petru Bogatu vorbește pe blog despre facilitățile tehnice ale acestei obțiuni din prisma tratatelor ce trebuie semnate,eu vreau să vorbesc despre o altă parte a lucrurilor. De fapt, problema acestei obțiuni este alta,nu se referă de loc la tratate ce trebuie sau nu semnate. Problema este în populație și doar atît. Asta pentru că celelatlte probleme au fost lichidate,cel puțin teoretic, prin vizita lui Traian Băsescu la Chișinău, de exemplu problemele de infrastructură au fost rezolvate prin decizia ca căile ferate ce duc spre Romînia trebuie trecute la ecartament european, totodată s-a decis eftinirea biletelor la avion spre București, acestea și multe altele nu fac nimic altceva decît apropie și mai mult aceste doua state. Revin aici la cele 30% din populația R.Moldova care își doresc aderare dar nu doresc unire. Este important sau chiar trebuie să înțeleagă că altă soluție nu există și de fapt nu este atît vorba de unire cît de numele de „români”. Dacă R.Moldova decide să meargă pe această cale, ar fi vitală susținerea cetățenilor, aceștea ar urma să se comporte ca adevarați români. Asta pentru că ne-am putea trezi în una din zile cu o comisie europeană la Chisinau care v-a cauta să se asigure de veridicitatea lucrurilor,și dacă aceasta v-a observa că cetățenii Republicii Moldova încă îi plîng pe comuniști s-ar putea că și acest unic argument să piardă din eficacitate.

Există oare o altă cale mai rapidă si mai reală?

Despre comunism şi despre cum au influenţat aceştea mentalitatea basarabenilor

De-a lungul anilor, Paridul Comunist din R. Moldova urmărind scopuri utopice a călcat în picioare interesul poporului.  Executînd orbeşte derectivele Centrului imperial, Partidul Comunist din Moldova a deformat evoluţia economiei naţionale a republicii, impunînd colectivizarea ca unica metodă de dezvoltare economică. Într-adevăr, a fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, o ideologie pentru care „dictatura proletariatului” simboliza esenţa progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă nu era nimic altceva decît un atatc împotriva societăţii civile, a pluralismului politic şi economic, distrugerea pieţei libere, exterminarea prin asasinat, deportări, muncă forţată, întemniţare a sute de mii de oameni. În spatele măştii „umanismului socialist“ s-a ascuns cel mai profund dispreţ pentru om ca individ. Altfel spus, omul nu era numic altceva decît unealta prin care Partidul Comunist urma să îndeplinească „planul” pentru a demonstra în practică că ideile marxist-leniniste nu sunt utopice.

Comunismul a fost un regim care a furat de la cetăţenii R. Moldova cinci decenii de istorie, cinci decenii în care acest stat putea evolua, cinci decenii de modernizare. Din anul 1990  la guvernare au fost mai multe partide poitice, cu nume diferite dar bazate, în fond, pe aceeaşi doctrină neocomunistă, care reprezintă o ideologie comunistă refomată. Toate cîte puţin, aceste partide au redresat situaţia economică, poate prea lent sau poate cu randament prea scăzut dar totuşi cetăţenii scăpase de calvarul perioadei postbelice. Ca într-un final să ajungem în anul 2009 care a adus, fără îndoială,  schimbarea în totalitate a regimului totalitar. Or, astăzi  avem libertate, avem piaţă liberă, avem pluralism politic, sunt, mai mult sau mai puţin, respectate drepturile şi ibertaţile cetăţenilor, dar totuşi ne înpiedică încă ceva pentru a ne putea alinia statelor democratice, şi anume mentalitatea.

Acest element important sau chiar dederminat într-o societate cu adevărat liberă şi democratică a fost distrus odata cu încercarea comunismului, proaspăt instalat în Basarabia, de a crea „omul de tip nou”. Se ştie, din cele mai vechi tipuri, că basarabenii erau oameni harnici, dar colectivizarea forţată şi „planul” prea ridicat au distrus, practic, această calitate reprezentativă. Comunismul a început să pună preţ pe cantitate nu pe calitate, iar asta, la scurt timp, au înţeles ţăranii basarabeni care aşa şi faceau. Cunoscut e faptul că atunci lucrul se făcea de mîntuială, ca de exemplu la construcţii lucra orcine, era mare arhitector şi cel care ţinea pentru prima data vre-o unealtă în mînă sau în agricultură cînd se mergea la prelucrat cîmpul dar se lucrau doar marginile iar la mijloc pe bucăţi întinse de pămînt culturile rămîneau neîngrijite. Constat că erau două motive determinante în această situaţe: 1.”Planul” pe care fiecare trebuia să-l îndeplinească era prea voluminos; 2. Lipsa de control calificat. De fapt, „planul” era motivul pentru care muncitorii uitase ce înseamnă calitate, iar lipsa controlului le permitea înca o data să facă acest lucru. O altă ispravă a colectivizării a fost educarea în fiecare om ideea că „în colhoz, pe dealul mare, cine fură – acela are”. Aceasta este fără îndoială una din cele mai greşită şi criminală idee pe care comunismul nu a încercat  niciodată să o înăbuşe, mai mult decît atît, aceasta s-a dovedit a fi una foarte rezistentă în timp şi din păcate ea persistă şi pînă astăzi. Mentalitatea basarabenilor a fost influenţată la fel de mult şi de politica de deznaţionalizare şi rusificare care s-a dus pe acest teritoriu. De fapt, această politică de falsificare a trecutului a fost dusă pe teritoriul tuturor republicilor socialiste, dar pe teritoriul ţării noastre acesta a cunoscut apogeul. Din motiv că pe acest ţinut exista o oarecare tendinţă unionstă faţă de România, deznaţionalizarea a fost infiltrată peste tot, mai ales în educaţie. Pe lingă falsificarea limbii şi înlocuirea acesteea cu cea rusă, copiilor l-i se preda o istorie falsă, lipsita de personalităţi ca Ştefan cel Mare sau Dimitrie Cantemir…în prim-plan era plasat Lenin sau alte personalităţi de la Kremlin şi se impunea ideea că respectul faţă de aceştea este mai presus decît credinta în Dumnezeu. De altefel, cea mai reprezentativă calitate a comunismului este minciuna. Aceştea mereu şi-au ascuns faptele criminale dupa vorbe măreţe si frumoase. Cine din buneiii noştri nu avea un aparat radio în casă? Acestea erau împarţite gratis pentru că anume prin ele avea loc spalarea de creere. La acele posturi radio nu puteai să auzi altceva decît lozinci cu caracter comunist sau rapoarte care cum că demostrau eficienţa doctrinei marxist-leniniste, radioul era cel care în continuu vorbea despre glorioasa uniune sovietică. Sistemul comunist mai educa cetăţenii în spiritul urii faţă de „duşmanii poporului” , care de fapt, erau duşmanii partidului-stat. Regimul a format o conştiinţă represivă de masă,  bazată pe „interesul de clasă”. Fiecare dorea cu orce preţ să demaşte vre-un „duşman de clasă”. Or, acest „duşman” putea fi tatăl,mama, fratele, sora, fiul sau fiica denunţătorului.

„Omul de tip nou”,creat de comunism, era, în fond,omul înstrăinat de proprietate, de putere, de valorile etnice şi culturale, acesta nu era o personalitate ci doar o anexă la satul totalitar.Astfel comunismul a lăsat un popor fără limbă, credinţă, istorie şi a rupt în mod cert din viitor, stopînd pe o perioadă de aproximativ cinci decenii modernizarea ţării noastre.

Condamnarea Comunismului- neceitate sau „abracadabra”

Vă reamintesc că preşedintele interimar al R.Moldova a emis, în prima jumătate a lunii ianuarie, un decret prezidenţia referitor la formarea unei Comisii pentru studierea şi analizarea regimului comunist totalitar din R.Moldova.

La scurt timp de la aceasta, V.Voronin a declarat că  „noua conducere nu este capabilă să facă nimic altceva şi s-au gîndit la această abracadabra”. Acesta a mai adăugat că guvernarea ar trebui „să se pregătească de aniversarea a 65 de ani de la marea victoriei împotriva Germaniei dar nu să se ocupe cu prostii”.

Pornind de la aceste afirmaţii ţin să mă dau şi eu cu părerea.Fără îndoială că R.Moldova are grave probleme economice, probleme care necesită o atîrnare serioasă şi o rezolvare cît mai rapidă, dar la fel de cert este faptul că formarea acestei Comisii nu stopează în nici un fel, lucrul asupra problemelor de ordin economic. Or, crearea acestei comisii nu este mai puţin importantă decît rezolvarea problemelor economice. De fapt, cele din urmă sunt o urmare a întîrzierii artificiale de condamnare a comunismului. Cum adică?…E simplu.Cred că o să fiţi de acord că nu poate fi învinuită o guvernare instalată de 3 luni pentru ce se întîmplă acum în R.Moldova,mă refer la majorarea preţurilor şi îngheţarea unor salarii.O parte sunt generate de criza mondială, iar altă parte sunt moştenirea fostei guvernări. Actualul executiv ne dovedeşte în fiecare zi că are inteţii nobile,ne dovedeşte prin fapte concrete.Constat că dacă aceasta ar mai fi avut un mandat de guvernare în spate, criza din ţara noastră cu siguranţă nu căpăta asemenea proporţii. Dar după cum spunea şi Boris Boguş,într-un interviu acordat postului de radio Vocea Basrabiei,”calitatea alegerilor depinde de calitatea alegatorilor”. În acestă ordine de idei, constat că era normal ca această Comisie de Condamnare a Comunismului să fie creată în 1990, iar raportul final al acesteea să fie o completare a Declaraţiei de Independenţă din 27 august 1991. Publicarea, de pe atunci, a acestui raport sau altfel spus informarea populaţiei cu privire la crimele comunismului şi metodele lor totalitariste de conducere, putea în mod cert să influenţeze metalitatea oamenilor şi poate comuniştii nu mai reuşeu să se menţie la guvernare încă două decenii…şi poate nu mai aveam azi salarii îngheţate.

Anul 2009 cu siguraţă că este un an istoric pentru R.Molova, este anul în care s-a reuşit înlaturarea ireversibilă a comunismului de la guvernarea ţării noastre. Simbolic însă vorbind, statul comunist-R.Moldova continuă să trăiască. Consider că doar condamnarea în Parlamentul R.Moldova a acestuiu regim criminal, v-a reuşi să lichideze eticheta de „stat comunist”. Vă întrebaţi dacă putea M.Ghimpu să condamne comunismul fără crearea acestei comisii?…sigur că da, doar că această condamnarea pierdea enorm din valoarea ei,o asemenea condamnare ar fi fost neconvingătoare, pe cînd această Comisie a fost constituită tocmai pentru a fundamenta intelectual şi moral actul de condamnare. Ea are sarcina de aefectua o analiză riguroasă a componentelor sistemului totalitar, a principalelor instituţii care au facut posibilă această tragedie, precum şi a personalităţilor implicate decisiv în acest sistem.Consider că comunismul, care s-a născut prin violenţă, se face vinovat înainte de toate pentru schimbarea radicală, în direcţie negativă, a mentalităţii milioanelor de oameni care au fost în mod forţat otrăviţi cu spirit socialist. În acest context, afirm cu tărie că crearea acestei comisii este necesară.Trebuie să avem o radiografie clară a ceea ce s-a petrecut în domeniul economic, unde o industrializare aberantă şi o economie de comandă au produs consecinţe încă vizibile. Trebuie să avem cât mai multe detalii privind colectivizarea agriculturii, strămutările forţate, teroarea împotriva celor care au rezistat, distrugerea elitelor şi a sistemului educaţional tradiţional.Trebuie să cunoaştem despre hărţuirea mănăstirilor şi a monumentelor istorice, despre arestările de personalităţi religioase, despre rusificarea forţată şi despre badjocora adusă limbii materne şi a altor simboluri de stat.

„Un stat care nu-şi cunoaşte trecutul, este un stat în plină suferinţă!”

Despre cum au influenţat comunismul mentalitatea populaţiei moldovene află în articolul următor…

Mai întîi ambasaorul apoi Băsescu va veni la Chişinău.”Portretul robot” al ambasadorului român

Mihai Ghimpu declara încă în decembrie,pentru Unimedia, că T.Băsescu va veni după sărbtori la Chisinău,fără să menioneze data concretă.Astăzi însă se ştie deja că cei doi preşedinţi au căzut de comun acord să amîne această vizită pîna după numirea în funcie a ambasadorilor.

T.Baconschi,Ministru de Externe al României,a declarat într-un interviu acordat jurnalistei Stela Popa,că foarte curînd va fi numit un ambasador român la Chişinău,dar a evitat să menţioneze un nume.În încercarea de editare a portretului robot al ambasadorului român T.Baconschi a subliniat că elitele politice din R.Moldova sunt foarte sensibile la dimensiunile intelectuale şi România va propune o persoană de acest tip cu „capacitatea de a face din Ambasada României la Chişinău un punct de atracţie pentru elitele locale”.

Interviul jurnalistei Stela Popa poate fi audiat aici.

Mă tot gîndeam dupa audierea interviului cine ar putea fi această persoană…

Primul lucru care îmi veni în gînd,era că această persoană trebuie să fie un istoric,pentru că istoria e ceea ce ne leagă pe noi.Imediat veni şi numele – Adrian Cioroian, istoric, fost ministru de externe al României în Guvernul Tăriceanu, dar nu cred că ar avea susţinerea politică necesară şi plus la asta Dumnealui este diplomat de carieră, iar ambasadorul Romîniei la Chisinău trebuie să fie înainte de toate o persoană inteligentă care să stie să i-a decizii corecte şi necesare, mai puţin un diplomat pentru că relaţiile dintre aceste două state sunt deja formate,avînd ambele o pornire unionistă,constat că diplomatul este mai mult necesar acolo unde pentru prima data se deschide o ambasadă pentru a pune baza unor relaţii de parteneriat,ca de exemlu pentru ambasada Moldovei în Spania, care sper să fie deschisă cît de curînd.

În această ordine de idei m-am oprit la candidatura actualului secretar de stat în Romînia,Eugen Tomac – un istoric originar din R.Moldova,care este persoana de încredere a Domnului T.Băsescu, deci are susţinerea necesară şi în primul rînd va reuşi foarte uşor să „facă din Ambasada României la Chişinău un punct de atracţie pentru elitele locale”.

Nu exclud ideea că acestă persoană să fie o figură mai puţin cunoscută chiar şi pentru cei din România,CV-ul căruia să nu fie atît de bogat cu funcţii înalte de stat.Importand, pînă la urmă, este că relaţiile cu Romînia s-au restabilit în totalitate,şi majoritatea funcţionarilor atît din MAE cît şi din Parlamentul României sunt dispuşi să susţie activ R.Moldova în realizarea integrarii europene pe carea şi-a propus-o, dar mai întîi de toate pentru rezolvarea problemelor de ordin economic.

AIE în 2010.”Lupta” internă – mit sau realitate

Se sfîrşeşte încet perioada de aur a jurnalismului.Cred că o să fiţi de acord că nu există perioadă mai bogată în declaraţii de presă,interviuri şi analize decît sfîrşitul anului sau campaniile electorale.Nu cred că a existat vre-un site informativ care în ultima săptămînă de decembrie să nu avut cel puţin un articol gen ” Bilanţ 2009″ sau în prima săptămînă de ianuarie să nu avut articol de genul „2010-prognoze şi/sau speranţe”.Deşi la început am decis că eu nu voi posta pe blog asemenea articole,nu pot să nu recunosc că acest aticol este şi el o prognoză personală cu referire la Alianţa pentru Integrare Europeană.

Aproape toţi din cei care au fost întrebaţi sau care au insistat să se dea cu părerea au declarat că 2009 a fost un an bogat în evenimente politice.Pornind de la aceasta consider că 2010 va fi cel putin la fel de palpitant,cel puţin din acest punct de vedere.Dacă 2009 a fost caracterizat prin crearea unei alianţe majoritare şi lichidarea într-un final a comuniştilor de la putere,2010 cred că va fi marcat de lupta internă în AIE.

De ce consider eu că v-a începe această luptă internă în cadrul alianţei?AIE a avut de realizat două scopuri: 1.Să înlature comuniştii de la putere prin crearea unei majoritaţi parlametare. 2.Să demonstreze cetăţenilor Republicii Moldova că schimbarea în bine este posibilă, dar este posibilă doar prin respectarea sau realizarea principiilor democraţei,adică fără comunişti.

Este evident faptul că primul scop al AIE a fost realizat cu succes.Aceste partide s-au comportat ca o adevarată alianţă, fiind foarte uniţi chiar şi atunci cînd idiologic asta nu era posibil.Chiar mai mult,cred că se vor comporta aşa de fiecare dată cînd va fi vorba despre acest obiectiv, indiferent dacă vor fi sau nu alegeri parlamentare anticipate şi chiar dacă la acestea partidele din alianţă vor merge în faţa electoratului separat, consider că imediat după scrutinul electoral cu cea mai mare plăcere vor forma o nouă alianţă, poate cu altă componenţă, poate sub alt nume,dar în fond a fost şi va rămîne o alianţă anticomunistă.

Este mai complicat cu realizarea celui de-al 2-lea obiectiv,este şi va fi mai complicat şi comportamentul AIE în acest context.Anume aici cred că  v-a începe această luptă internă în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Am auzit idei cum că partiele din AIE nu sunt de acord cu funcţile pe care anumiţi lieri le-au ocupat, mă refer la ideea că M.Lupu nu ar fi deacord ca M.Ghimpu să fie Preşedintele Parlamentului sau V.Filat nu ar fi de acord să deţie actuala sa funcţie timp de un mandat.Nu sunt deloc de acord cu acestă idee, cînd spun luptă internă ma refer nemijlocit la realizarea obiectivului 2. Este adevarat că aici este aproate imposibil ca aceste partide să se comporte ca o alianţă pentru că indiferent cînd vom avea alegeri,în 2010 sau peste 4 ani,partidele vor să inspire încredere în cetăţeni,fiecare partid încearcă să adune cîţi mai mulţi alegători şi pornind de la asta fiecare partid doreşte ca electoratul să cunoască care reformă cărui partid se datoreşte. De fapt această „luptă” cred că a început deja,îmi amintesc o situaţie din Parlament, pe 17 decembrie,cînd deputatul PL Anatol Anhirie  a propus spre apropare un proiect de hotarîre privind scoaterea sîrmei ghimpate de la frontiera moldo-română.Premierul Vlad Filat,imediat a intervenit şi a declarat că această problemă nu are nimic cu procesul legislativ şi cum că guvernul va pregăti documentele necesare pentru demolarea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut şi că dumnealui personal o să supravegheze acest proiect. La cîteva zile deja apăru-se „stirea zilei”- „Guvernul Filat a tăiat sîrma ghimpată de la hotar…”, cîţi au ştiut că aceasta a fost iniţiativa PL?.Constat că pe timp de criză puţine reforme pot fi înfaptuite,aidcă puţine schimbări nu necesită cheltuieli din buget, anume aici se vor duce aceste lupte.

Menţionez că „luptă” nu înseamnă nimic altceva decît concurenţă,adică această luptă internă din cadrul AIE,pentru noi, cetăţenii Republicii Moldova are o singură faţă,una pozitivă. Dar pentru a asigura mai multă transparenţă şi corectitudine,chiar, am decis să vb despre asta pe blog.

„De azi critic şi AIE!”

„PATRIA” nu este patriotă…Vrem filme traduse în română!

„Patria” este unica reţea de cinematografe din R.Moldova cu săli în Bălţi, Cahul, Chişinău şi Ungheni. De foarte multi ani „Patria” este ceal mai vizitat cinematograf…un adevarat monopol,dar astăzi lumea a inceput să-şi pună intrebări…

Cu cîteva zile în urmă a fost creat pe facebook grupul „Nu mai mergeţi la PATRIA”,acestă a reuşit într-un timp record să adune peste 700 de membri iar la cîteva zile un asemenea grup a fost creat şi pe onoklassniki care are la moment peste 860 membri.Toţi se întreabă „Cum de a reuşit un cinematograf care propune filme exclusiv în rusă să devină un monopol într-o ţară a cărei limbă de stat este româna?”…răspunsul e unu: „datorită ignoranţei cetăţenilor! „…decizia : „de azi protestăm, de azi nu mai mergem la Patria!”

Unul din membrii grupului a scris :“Ieri am fost la cinema cu fiica mea. Am vrut să vedem «Povestea de Crăciun». Am întrebat în ce limbă e filmul şi mi s-a spus direct: «La noi toate filmele sunt în limba rusă».

Pe această temă au început să filozofească şi cîţiva analişti sau deuntologi, încercînd să găsească soluţii.A fost scrisă o petiţie online dar din motiv că compania este privată aceasta nu s-a bucurat de rezultate.Singura soluţie care ar putea funcţiona este să convingem proprietarii „Patria” că traducerea filmelor în română le-ar aduce venituri şi mai mari…ideea este să nu mai mergem la patria pînă cînd aceasta nu va traduce filmele în limba de stat.

E de notat că problema filmelor dublate în rusă şi rulate în cinematografele „Patria” a fost semnalată în repetate rânduri de bloggeri. Unii dintre aceştia au ironizat pe seama brandului întrebînduse „de ce „Patria” şi nu „Rodina” ? ”

„De ce ar trebui noi să mergem la cinematograf şi să vedem filme în rusă? Pentru că avem o minoritate rusă care reprezintă aproximativ 10%? Sau poate pentru că nu ne respectăm pe noi înşine? Dacă „Patria” nu are destui bani pentru a traduce filmele (deşi reprezintă un monopol pe piaţă, iar monopolurile au venituri extraordinare), să ruleze filmele în engleză. Noi ştim rusa, să ne perfecţionăm engleza!”, scria, încă în martie 2009, Alexandru Cozer pe blogul său.

Adevarat e că sunt şi persoane care „apără” această companie cu ideea că ar costa foarte scump să subtitrezi o peliculă…oare?Să luam de exemplu
„super”-filmul „Avatar”.Toate buletinele informative ne comunică că această peliculă se vinde ca pîinea caldă în toată lumea.Nu e de mirare că chiar şi la noi lumea  e interesată de acest film dar poate fi vizionat doar în l. rusă.Acest film a fost subtitrat în România şi pare-se compania respectivă nu a intrat în faliment,mai mult decît atît Avatar a fost subtitrat de ţări mici cum ar fi Albania sau Slovenia şi multe altele,de fapt de toate ţările care l-au ecranizat şi nici una nu a dat faliment.Cum poţi sa intri în faliment din cauza subtitrarii unui film a carui bilet costă 10 euro,avînd mii de spectatori în toată ţara?

E cert că nu trebuie să pierdem nici un minut,e timpul să luptăm pentru limba noastră…alăturăte acestei campanii!

Vrem filme traduse în română!

Rusia-Republica Moldova…parteneriat sau şantaj?

Vineri,1 ianuarie,Rusia a suspendat exporturile de petrol în Belarus,stopînd astfel activitatea rafinariilor din acea zonă…eveniment care ma facut să scriu acest articol în care voi încerca să prezint şi poate chiar să comentez politica externă a Rusiei faţă de statele postsovetice si faţă de R.Moldova în particular.

Înainte de toate îmi cer scuze pentru că am intrat rar în ultima perioadă de timp,am înceracat şi eu să profit de vacanţă sau cum acum e „cool” să zici  „m-am lăsat cuprins de febra sărbătorilor ” .

Vă întrebaţi cum a putut evenimentul din Belarus să ma faca să reflectez asupra relaţiilor Moldo-Ruse?-E simplu,politică externă a Rusiei făţă de statele cu acelaşi trecut-este aceeaşi!

Politica externă a Rusiei devine tot mai dură cu cît UE şi NATO se extinde spre est,nu e de mirare pentru că aceasta este zona de influenţă a Rusiei sau cel putin asa a fost.Este clar că Rusia regretă sfîrşitul Uniunii Sovetice sau cel puţin este foarte interesată în crearea unei noi „uniune euro-asiatice” prin care Risia şi-ar asigura hegemonia în această zonă,dar este la fel de evident faptul că statele postsovetice duc politici independente faţă de fosta metropolă sau chiar proeuropene. Astfel, Rusia se vede nevoită să aplice o strategie de asigurare a supremaţiei propriilor interese în spaţiul postsovietic prin intimidarea acestor state,exercitînd asupra lor presiuni de ordin economic, politic şi militar.

O asemenea politică Rusia duce şi faţă de R.Moldova sau poate chiar mai dură.De ce? ex-preşedintele V.Voronin declara că  „între Chişinău şi Moscova nu sînt alte probleme, decît problema spinoasă a diferendului transnistrean”, întradevăr în ultima perioadă de timp relaţiile bilatereale între Republica Moldova şi Federaţia Rusă s-au concentrat aproape în totalitate asupra problemei transnistrene.

Diferedul transnistrean este un joc geopolitic în care Rusia s-a implicat cu cea mai mare seriozitate,din acest motiv Federaţia Rusă nu recunoaste şi nici nu propune o altă metodă de rezolvare a acestei probleme decît „planul Kozak”. A avut Putin un alt plan,spuneţi voi… -Da,stiu, chiar Javier Solana a declarat că Putin i-a îminat un proect de „îmbunătăţire” a planului Iuşcenco,eram de la început sigur că Putin a făcut din „planul Iuşcenco” – „planul Kozak” lăsînd doar denumirea,dar la scurt timp a ieşit  pretinsul „ministru de afaceri externe” rus-Liţkai care a declarat că noul plan al ruşilor conţine 85 la sută din Planul Kozak şi 15% din cel al lui Iuşcenko.Este clară strategia rusă… Kremlinul a încearcat într-un mod destul de simplist să „încrucişeze”  planul Kozak cu propunerile preşedintelui ucrainean. Noile propuneri ale Rusiei au menirea doar de a crea impresia unei modificări de atitudine, păstrînd intacte cele mai obraznice şi provocatoare prevederi din documentul elaborat de ei în 2003,prevederi care lezează în mod evident independenţa şi suveranitatea ţării noastre.

O strategie asemănătoare Rusia a aplicat şi în încercarea de a justifica pe plan internaţional prezenţa armatei ruse de pe teritoriu strain,de pe teritoriul R.Moldova.De data aceasta Kremlinul propune înlocuirea armatei ruse cu un contingent militar mixt, din care vor face parte trupe ale Ucrainei, trupe ale Rusiei şi trupe ale S.U.A sau UE aflate sub egida OSCE, aici la fel avem o propunere care sună mai frumos dar care nu schimba pentru R.Moldova absolut nimic,ba mai mult,vom avea în continuare armata rusă pe teritoriul nostru la care se mai adauga şi alte armate,adică alte probleme,alte interese personale pe teritoriul ţării noastre.

În timp ce demnitarii europeni analizează propunerile Rusiei,aceasta mai limitează sau chiar interzice accesul produselor noastre, în primul rînd a celor agricole, animaliere şi vinicole, la piaţa traditională de desfacere rusă sau mai majorează preţurile la gazele naturale si alte importuri,că poate cumva,întîmplător,R.Moldova acceptă propunerile acesteea…

Eu cred că atît planul Kozak cît si presiunile economice ale Rusiei sunt expresii  concludente ale strategiei de intimidare pe care aceasta o promovează faţă de R.moldova.Cred că Chişinăul a făcut Rusiei,şi aşa destul de generoasa,ofertă de a participa la diferendumul transnistrean cu drepturi egale cu ale celorlalţi participanţi la negocieri,dar Rusia nu este în drept să insiste nici asupra unui plan, orice încercare de a insista din start asupra unei viziuni preconcepute, mai ales care aduce prejudicii evidente integrităţii teritoriale şi politice a tării noastre, trebuie să fie calificată ca amestec inadmisibil în treburile interne ale Republicii Moldova şi respinsă. Doar Republica Moldova este în drept de a propune orice plan drept bază pentru negocierile respective!

Cine se află în spatele lansării lui Ciornîi în politică?

Într-un interviu acordat revistei VIPmagazin în luna octombrie, Ciornîi declarat ferm că nu se implică în politică sub nicio formă.

„În ce măsură vă interesează politica în general şi cea de la Chişinău, în special?

Ca om de afaceri, pentru cultura mea generală, mă străduiesc să fiu la curent cu situaţia politică. Chişinăul este casa mea, fac tot posibilul să fiu aici în weekend şi evident că mă interesează tot ce se întâmplă în ţara mea, dar nu mă implic în politică sub nici o formă.” …articol integru îl puteţi găsi aici.

Miercuri, 16 decembrie, acelaşi Nicolae Ciornîi, a declarat că pleacă din business şi intenţionează să creeze un partid politic din care vor face parte mai mulţi oameni de afaceri importanţi. Proaspătul politician nu a făcut publice numele acestora, spunînd că va oferi mai multă informaţie după sărbătorile de iarnă.

Ciornîi a accentuat că partidul său va fi de orientare centru-stânga, iar posibila denumire a partidului va fi „Partidul Muncii”.

Apare logica întrebare:De ce N. Ciornîi brusc a decis să se lanseze în politică?

În cautarea răspunsului am aflat că publicaţia din Federaţia Rusă “Nezavisimaia Gazeta“ presupune că în spatele lansării neaşteptate în politica moldovenească a lui Nicolae Ciornîi, ex-vicepreşedinte al companiei “Lukoil“, stă cunoscutul oligarh rus Boris Berezovski.

Publicaţia accentuează că Ciornîi a declarat în cadrul conferinţei de presă ţinute la Chişinău că a decis să se lanseze în politică în urma unor discuţii cu o persoană care locuieşte peste hotare “însă nu în Rusia“, dar totuşi “Nezavisimaia Gazeta“ presupune că anume Boris Berezovski ar putea fi “acel necunoscut, mai ales că în ultimul timp se manifestă pe fonul alegerilor prezidenţiale ucrainene“.

Eu cred că nu trebuie de exclus că în spatele apariţiei lui Ciornîi pe scena politică din Moldova stau anumite cercuri guvernamentale din Rusia, gigantul energetic „Lukoil”, fiind foarte apropiat de conducerea de vîrf de la Kremlin. Conducerea Federaţiei Ruse ar putea fi cointeresată în înlocuirea comuniştilor lui Voronin cu o forţă mai loială, mai receptivă şi cît mai puţin independentă în acţiunile sale.

Nu este de exclus faptul că Ciornîi ar putea fi susţinut şi de anumite cercuri din România, legate atît de conducerea de la Bucureşti, cît şi de compania „Petrom”. Această din urmă colaborează pe piaţa petrolieră din România cu compania „Lukoil”, a cărui conducător a fost Ciornîi, şi este deţinută de către Dinu Patriciu.Din cîte ştiu Vladimir Filat este apropiat al lui Ion Sturza, care, la rîndul său, a ocupat funcţia de vice preşedinte al „Petrom” şi este în relaţii mai mult decît amicale cu Patriciu, oare să aibă şi Filat treabă aici?

Cert este că de lansarea lui Ciornîi sînt interesate  anumite cercuri atît din Rusia, cît şi din România. În situaţia creată nu trebuie de exclusă chiar o conlucrare între aceste două părţi, pornind de la filiera petrolistă.

Sper că am reuşit cu acest articol să ridic nişte semne mari de întrebare…Este imporant să cunoastem bine prezentul pentru a putea anticipa viitorul.Este important să cunostii raspunsurile la aceste întrebari pentru a face alegerea corecta la scrutinele electorale…succes.