Rusia-Republica Moldova…parteneriat sau şantaj?

Vineri,1 ianuarie,Rusia a suspendat exporturile de petrol în Belarus,stopînd astfel activitatea rafinariilor din acea zonă…eveniment care ma facut să scriu acest articol în care voi încerca să prezint şi poate chiar să comentez politica externă a Rusiei faţă de statele postsovetice si faţă de R.Moldova în particular.

Înainte de toate îmi cer scuze pentru că am intrat rar în ultima perioadă de timp,am înceracat şi eu să profit de vacanţă sau cum acum e “cool” să zici  “m-am lăsat cuprins de febra sărbătorilor ” .

Vă întrebaţi cum a putut evenimentul din Belarus să ma faca să reflectez asupra relaţiilor Moldo-Ruse?-E simplu,politică externă a Rusiei făţă de statele cu acelaşi trecut-este aceeaşi!

Politica externă a Rusiei devine tot mai dură cu cît UE şi NATO se extinde spre est,nu e de mirare pentru că aceasta este zona de influenţă a Rusiei sau cel putin asa a fost.Este clar că Rusia regretă sfîrşitul Uniunii Sovetice sau cel puţin este foarte interesată în crearea unei noi „uniune euro-asiatice” prin care Risia şi-ar asigura hegemonia în această zonă,dar este la fel de evident faptul că statele postsovetice duc politici independente faţă de fosta metropolă sau chiar proeuropene. Astfel, Rusia se vede nevoită să aplice o strategie de asigurare a supremaţiei propriilor interese în spaţiul postsovietic prin intimidarea acestor state,exercitînd asupra lor presiuni de ordin economic, politic şi militar.

O asemenea politică Rusia duce şi faţă de R.Moldova sau poate chiar mai dură.De ce? ex-preşedintele V.Voronin declara că  “între Chişinău şi Moscova nu sînt alte probleme, decît problema spinoasă a diferendului transnistrean”, întradevăr în ultima perioadă de timp relaţiile bilatereale între Republica Moldova şi Federaţia Rusă s-au concentrat aproape în totalitate asupra problemei transnistrene.

Diferedul transnistrean este un joc geopolitic în care Rusia s-a implicat cu cea mai mare seriozitate,din acest motiv Federaţia Rusă nu recunoaste şi nici nu propune o altă metodă de rezolvare a acestei probleme decît “planul Kozak”. A avut Putin un alt plan,spuneţi voi… -Da,stiu, chiar Javier Solana a declarat că Putin i-a îminat un proect de “îmbunătăţire” a planului Iuşcenco,eram de la început sigur că Putin a făcut din “planul Iuşcenco” – “planul Kozak” lăsînd doar denumirea,dar la scurt timp a ieşit  pretinsul “ministru de afaceri externe” rus-Liţkai care a declarat că noul plan al ruşilor conţine 85 la sută din Planul Kozak şi 15% din cel al lui Iuşcenko.Este clară strategia rusă… Kremlinul a încearcat într-un mod destul de simplist să „încrucişeze”  planul Kozak cu propunerile preşedintelui ucrainean. Noile propuneri ale Rusiei au menirea doar de a crea impresia unei modificări de atitudine, păstrînd intacte cele mai obraznice şi provocatoare prevederi din documentul elaborat de ei în 2003,prevederi care lezează în mod evident independenţa şi suveranitatea ţării noastre.

O strategie asemănătoare Rusia a aplicat şi în încercarea de a justifica pe plan internaţional prezenţa armatei ruse de pe teritoriu strain,de pe teritoriul R.Moldova.De data aceasta Kremlinul propune înlocuirea armatei ruse cu un contingent militar mixt, din care vor face parte trupe ale Ucrainei, trupe ale Rusiei şi trupe ale S.U.A sau UE aflate sub egida OSCE, aici la fel avem o propunere care sună mai frumos dar care nu schimba pentru R.Moldova absolut nimic,ba mai mult,vom avea în continuare armata rusă pe teritoriul nostru la care se mai adauga şi alte armate,adică alte probleme,alte interese personale pe teritoriul ţării noastre.

În timp ce demnitarii europeni analizează propunerile Rusiei,aceasta mai limitează sau chiar interzice accesul produselor noastre, în primul rînd a celor agricole, animaliere şi vinicole, la piaţa traditională de desfacere rusă sau mai majorează preţurile la gazele naturale si alte importuri,că poate cumva,întîmplător,R.Moldova acceptă propunerile acesteea…

Eu cred că atît planul Kozak cît si presiunile economice ale Rusiei sunt expresii  concludente ale strategiei de intimidare pe care aceasta o promovează faţă de R.moldova.Cred că Chişinăul a făcut Rusiei,şi aşa destul de generoasa,ofertă de a participa la diferendumul transnistrean cu drepturi egale cu ale celorlalţi participanţi la negocieri,dar Rusia nu este în drept să insiste nici asupra unui plan, orice încercare de a insista din start asupra unei viziuni preconcepute, mai ales care aduce prejudicii evidente integrităţii teritoriale şi politice a tării noastre, trebuie să fie calificată ca amestec inadmisibil în treburile interne ale Republicii Moldova şi respinsă. Doar Republica Moldova este în drept de a propune orice plan drept bază pentru negocierile respective!

Minuni în politica de la Chisinău…„stick and carrot”

Am avut parte de cîteva zile minunate pentru politica ţării noastre…În timp ce Partidul Comunist se destramă puţin cîte puţin altă minune se întîmplă pe extern.Vorbesc despre solicitarea lansată de vicepremierul Victor Osipov prin care cere anularea condiţionată a interdicţiei de circulaţie în spaţiul european pentru liderii de la Tiraspol.

De ce Chisinaul face asta?

Chisinaul spera sa determine astfel partea transnistreana sa revina la masa de negocieri.”Această iniţiativă a Chişinăului ar trebui să ne ajute să găsim soluţii la multe probleme existente. Este o posibilitate de a demonstra o abordare pozitiva în contextul politicilor pe care noi incercăm să le aplicăm, pentru a mişca din loc reglementarea transnistreană”, a declarat vicepremierul moldovean, Victor Osipov.

Ce spun cei de la tiraspol?

“Noi suntem sceptici în privinţa reuşitei unei astfel de strategii, dar sesizăm o anumita logica in gestul Chisinaului.”

Ce spun experţii?

Expertul,în problema transnistriană,Oazu Nantoi a declarat pentru Unimedia că negocierile cu liderul separatist de la tiraspol,Igor Smirnov, sunt inutile.„Rusia este perfect conştientă de faptul că dacă Ucraina doreşte – regimul de la Tiraspol dispare timp de o săptămână”. Pentru aceasta, spune Nantoi, trebuia să se aplice exact inversul gestului mărinimos al Chişinăului de a le permite liderilor transnistreni să circule liber în Europa. „Foarte simplu: Ucraina se asociază la interdicţia de circulaţie introdusă de UE şi SUA pentru un grup de persoane de la Tiraspol. Şi gata! Igor Smirnov nu poate pleca nicăieri, deoarece el circulă la Moscova împreună cu Evghenii Şevciuk şi toată gaşca, care acum se ceartă în intre ei, prin Odesa”

Ce cred eu?

Eu cred că acum Chisinăul trebuie să scoata în lumină faptul că are o putere externă mai mare decît Traspolul, ba mai mult trebuie să arăte Tiraspolului că ei au nevoie de Chisinău pentru a-şi rezolva poblemele esenţiale (cel puţin),care evident că se vor rezolva atunci cînd UE sau S.U.A. o să decidă.

Cum să obţină Chisinăul acest rezultat?combinînd aceste două strategii despre care s-a vorbit mai sus.Cred că gestul Chisinăului este absolut corect,acest gest presupune o încercare de a rezolva aceste probleme prin soluţii cu efect pozitiv pentru populaţia transnistrană,acest gest este un pas în întîmpinare pe care Chisinăul îl face cu speranţa că Tiraspolul va recţiona cu aceeaşi monedă.Constat că oficialii de la Bruxelles nu au reaţionat,deocamdată, la această iniţiativă dar dacă Uniunea Europeană va da curs solicitării autorităţilor Republicii Moldova, partea transnistreană va avea la dispoziţie 6 luni ca să demonstreze progrese în eliminarea unor probleme stringente, inclusiv, a celor care au motivat sancţiunile aplicate de Consiliul UE. Vorbesc de reluarea negocierilor politice, progresul în soluţionarea problemelor şcolilor moldoveneşti cu predare în baza grafiei latine din stanga Nistrului şi eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a oficialilor, diplomaţilor, dar şi a oamenilor simpli.Dar ce facem dacă UE suspendează interdicţia dar cei de la Tiraspol nu reacţianează?Cred că anume aici trebuie pusă în aplicare a 2-a metodă,adică una exact inversă acesteea.După părerea mea atunci Chisinăul ar trebui să ceară de la UE impunerea unor interdicţii mult mai dure,astfel din nou arătînd Tiraspolului că are nevoie de Chisinău. O asemenea abordare dură ar fi mult mai motivată atunci,după eşurea acestei încercări.