O melodie înfiorător de tristă sună din pereţii de metal ai unei submarine…
Prea multe nopţi albe şi zile negre am avut în viaţa mea şi-am încercat să fac ceva – să fie altcumva, dar cum **** mea să reuşeşti cînd vezi că nimic nu iese bine şi nu găseşti măcar un gram de noroc în loc de drog pentru tine? Mîine vine o altă zi? de ce să mai sper? daca azi a fost ca ieri…Pînă cînd să răbd, pînă cînd să îndur? daca cei dragi devin străini şi nu mai sunt apropiaţi. Acum pe la faţă zîmbesc, pe la spate vorbesc, una zic şi alta gîndesc. M-am săturat să vad pe feţele lor acel zîmbet fals şi pervers şi-am început să ma prefac că de nimic nu-mi mai pasă…Iar acest articol merită citit doar dacă înţelegi ce zic, dacă din toate lucrurile pe care le ai – cel mai scump nu costa nimic, daca-i simţit într-un timp că toată lumea te priveşte dar toţi trec pe lîngă tine şi fiecare om te ocoleşte.
Îngerul care ”are” grijă de mine astăzi mi-a zis că, de fapt, s-a sinucis la naştere. Am rămas doar eu şi diavolii din mine. Poate a ajuns în raiul îngerilor – eu am rămas pe pămînt, în infernul demonilor. Şi-am luptat ca o brută. De ceva timp,însă, văd negru – am uitat lumina…nici nu-i de mirare. Trăiesc într-o lume senilă, prea plină de oameni ca tine, care ar face orce pentru putere. M-i se pare mie sau chiar seamană a comedie cînd totul în lumea asta e mare strategie? Nu mai există sentimente ci doar false zîmbete şi cîntece. Nu mai există oameni ci doar interese. Nu există regrete decît pieptănaţi analfabete. Prea mic într-o lume mare sînt şi ”prea departe vreau s-ajung”, oare?! Tot ce văd, ce simt, ce-ating mă umple de venin şi mă doboară mai rău decît o lovitură, luată fix în dinţi, din plin. Trăieşte tu dacă poţi lipsit de speranţe, riscant ca-ntr-o ruletă rusească jucată cu 6 gloanţe. M-i se taie respiraţia. Încep să obosesc. Decît să vă povestesc despre ce văd în jurul meu mai bine orbesc. Îmi intră-n oase teama şi fără să-mi dau seama devin la fel ca ceilalţi oameni – fără suflet, încă viu (se întîmpla acum 3 luni).
Şi cînd nu vreau să mai am de nimic habar îmi înec întodeauna gîndu-ntr-un pahar…Dacă nu am bani i-au pe datorie, ca să dau pe gît un strop de bucurie. ”Stai pe loc, i-a un fum!Nu mă mişc de-aici pînă ţigara nu se face scrum”. Pe toate le ard, pe toate le sting, pe toate le aprind…Problemele sunt deja plecate departe, lucrurile m-i se par frumoase toate. Ştiu că mîine vine altă zi de r***t dar nu ma preocupă asta, ştiu că ”toate trec”. Îmi las ceasul la bar pe-o sticlă de Jack. Bag ultima doză de ucis amarul, mi-au umplut cu lacrimi îngerii paharul. ”Lasă-l să curgă, sticla să plîngă…decît să mă mintă alţii – mai bine paharul”. Orcum ”n-are ce să fie rău, are ce să fie bine!” – o să am ca urmare vaca lîngă mine? … Şi dimineaţă mă trezesc, şi sunt tot eu, doar ca să mă decid mi-e greu:“care eu?”! Vorbesc cu mine mai mult, dar tot eu nu mă ascult şi am inima sfîşiată de dinţii unui gînd dureros:”adevăratul Nastas Nicu a plecat?”…asta-i cert, dar de ce? de ce credea că nu mai poate rezista? – sunt multe motive (aliniatul1 şi 2), dar am pumnii stînşi în continuare şi sper să mă pot reîntîlni cu el, privind în oglindă. “Nicu, să nu crezi că joc vre-un rol, dar ai încetat de mult să fii persoana cu care vorbesc pînă adorm”…“Tu m-ai părăsit”. Şi eu am părăsit eterna luptă “bine versus rău” şi-mi zic mie…că nu am cui:“e timpul să schimb ceva, să obţin gloria în războiul din viaţa mea”. Nu vreau să fiu la fel ca ceilalţi – simpli trecători, care asteaptă Crăciunul cu nasul lipit de geam. “Trebuie să facem ceva pentru ţara ta, să arătăm se paote rezista! Îţi dau un exemplu: Transnistria- cu capitala-n Chisinău (nu în Tiraspol)”. “Mă tem să nu plecăm prea devreme şi trebuie să reuşim să facem cît mai multe fapte bune!” … Şi ajung în faţa oginzii, şi parcă sunt tot eu, dar sunt mai mult decît atît – sunt pentru mine Dumnezeu şi promit să nu mai fiu niciodată ateu.
Timpul curge repede,se întîmplă totul mult prea repede. Care-s rezultatele? Care sunt regretele? Ce e fals şi ce-i adevărat în viaţa ta n-ai cum să ştii, de fapt. Spune-mi daca dormi pe pernă liniştit, dacă te-ai minţit, unde ai fugit?Cum te-ai găsit?Ce poţi cînd nu mai ştii la capăt să o scoţi?Ce ai vrea să laşi în urma ta?…eu pe lîngă Nastas Nicu – al meu nume, am să lupt să las un morman de fapte bune.
Pare tot mai greu să lupţi, deavolii s-alungi şi să te ridici,pe toate să le faci fără să mai tragi vre-un glonţ? -Dacă nu acum, poate mai tîrziu…dar nu vă lasaţi nicicînd!
Cu referire la versurile poetilor preferaţi: Ombladon şi Bitza
Publicat de Nastas Nicu 
