NATO:Avantaje și dezavantaje.Planul aderării și problematica

Vorbeam în articolul anterior despre faptul că cele patru componente ale AIE nu au viziuni comune asupra anumitor probleme. De fapt, lista tangențelor între M.Lupu și V.Voronin, pe care o începusem în acel articol, poate fi extinsă , mai nou, aproape zilnic. Să nu fiu perceput,însă, cresit, că chiar nu sunt un „distrugator al Alianței”, așa cum se numea pe sine, analistul, Constantin Tănase. Eu doar, prezint adevărata realitate a lucrurilor. Astăzi îmi propun să vorbesc despre alt subiect care a reușit înca o data să împingă sub semnul întrebării unitatea AIE, avînd în vedere că cele patru partide ce formează alianța nu au o viziune comună în ceea ce privește aderarea la NATO. Iar pentru a clarifica această situație din cadru Alianței pentru Integrare Europeana, menționez că separatismul anumitor partide, pe anumite probleme, este un lucru firesc, este un lucru explicapil și anume prin faptul că AIE este o coaliție largă, ce include partide cu culori diferite ale spectrului politic, de la centru,centru-stînga cu PD pîna la dreapta cu PL și PLDM. Este o situație explicabilă și totuși inacceptabilă, dacă ne bazăm pe exemplul parlamentelor europene care adesea sunt formate din coaliții mult mai largi, care includ deseori și ecologiști, totuși ei gsesc numitor comun. Consider că și la noi ar fi timpul ca anumite partide să se lase de populism și să se apuce de treabă, ca pentru asta au fost votate.

NATO este o temă de polemică de ceva timp nu doar în cadrul AIE dar chiar și prin rîndurile populației. Și asta pentru că încă nu s-a înțeles faptul că Alianța Nord-Atlantică și-a depășit, demult, statutul de „bloc militar”. Astăzi NATO nu mai este un bloc care alimentează războiul rece, nu este un bloc oponent al unui alt bloc.  Astăzi NATO urmărește scopuri umanitare, pregătește specialiști în mai multe domenii, este un solid investitor străin ce acordă susținere financiară în domeniul ecologiei, în domeniul științei și tehnologiilor. Cel mai apropiat exemplu este acordarea de către NATO a 3,5 mln de euro Republicii Moldova pentru distrugerea pesticidelor daunătoare mediului și periculoase pentru viața cetățenilor. De fapt, integrarea euroatlantică este un semn calitativ atît pentru UE cît și pentru orcare alți investitori străini. În România de exeplmu, investițiile străine au crescut după aderarea la NATO cu 8%. De altfel, integrarea euroatlantică nu este nici pe departe o chestie de gust, că vrem noi sau nu vrem. Această integrare necesită încă multă muncă în anumite domenii, pentru că, la fel ca și UE, NATO presupune niște rigori, niște standarte  care odată îndeplinite reprezintă deja un pas întru Integrarea Europeană, astfel ar fi mult mai simplu. Exeplul țărilor deja membre NATO mai ales exemplul țărilor din Balcani arată că e mult mai avantajos să fii membru, decît să nu fii. Chiar și din punct de vedere al securitații naționale, Rpublica Moldova are nevoie de NATO. Atîta timp cît R.Moldova are nerezolvat diferendumul transnistrean, și mai ales atîta timp cît autoritațile de la Chisinau insistă asupra anumitor soluții ce nu convin, în mod evident F.Ruse, R Moldova este un eventual inamic al acestui gigant militar. Am mai zis că Georgia este exemplul cel mai apropiat Republicii Moldova, și în mod evident avem nevoie de o „umbrelă”, care să garanteze securitatea în această zonă destul de instabilă.

Și totuși, aderarea la NATO necesită o abordare delicată, mai ales din punct de vedere diplomatic. Asta pentru că dacă ne grabim în a ne declara o țară proNATO, riscăm să fim considerați de F.Rusă un adversar și în acelaș timp să nu fim acceptați de Alianța Nord-Atlantică. Asta ar însemna că rămînem în continuare fără acea ”umbrelă” dar cu probleme în plus din Est. Macedonia este exemplu elocvent al acestei abordări, cunoaștem că această țară a avut drept scop național integrarea euroatlantică dar au fost, într-un final, refuzați. R.Moldova nici măcar nu are acest scop, de aceea consider că ar trebui realizați anumiți pași întru integrarea euroatlantică: 1.NATO trebuie să devină obiectiv iminent pentru elitele politice de la Chișinău. Or, doar cîteva din partidele membre ale AIE au ca obiectiv integrarea euroatlantică în timp ce altele au o poziție mai platonică față de acest subiect, poziție care după mine este mai mult oportunistă decît corectă. Constat că doar în statutul și programul Partidului Liberal este stabilit acest obiectiv. 2. Informarea populației.Este un pas foarte important adesea uitat de politicieni, deși aceasta ține anume de competența dumnealor. NATO de exemplu, a uitat de acestă etapă și anume de asta încă mai avem persoane care cred că Alianța Nord-Atlantică este un simplu oponent al Tratatului de la Varșovia și așteapta ca aceasta să se destrame. De fapt, aceasta a fost o greșeală enormă a celor de la NATO pentru că dacă se ocupau mai mult de informarea statelor lumii despre scopurile si obiectivele lor atunci F.Rusă, poate , nu mai era astăzi oponent atît de înverșunat. Acest pas este importat pentru R.Moldova mai ales dacă se va merge pe calea referendumului, populația trebuie informată corect ca și rezultatul referendumului să fie pe masură. 3.Colaborarea cu NATO. După ce primii doi pași vor fi realizați și rezultatul referendumului va fi pozitiv atunci R.Moldova va trebui să înceapă colabararea cu NATO.Mă reîntorc aici la delicateția diplomatică de care vorbeam mai sus. De fapt colaborarea cu NATO nu poate fi evitată pentru că NATO este aici, la hotarele R.Moldova, dar vorbesc de altfel de colaborare care să aibă drept scop apropierea țării noastre de Alianța Nord-Atlantică. 4. Aderarea la NATO. Este foarte important ca acest pas să fie o consecință imediat următoare pasului 3 pentru că o perioadă în care R.Moldova se pretinde a fi membru NATO dar încă nu beneficiază de drepturile depline și deci de securitate reprezintă pentru R.Moldova o perioadă de vulnerabilitate maximă în fața Rusiei în contextul în care cea din urmă are și motivele necesare pentru a deveni ostilă.

Problematica integrarii euroatlantice este deseori considerată pierderea de către Moldova a statutului de țară neutră. Constatare total greșită, aberantă chiar. Asta pentru că R.Moldova nu este nici în prezent o țară neutră. De fapt, R.Moldova niciodata nu a fost țară neutră pentru că neutralitatea e un statut international acordat unui stat. Poate un stat să se autodeclare neutru, așa cum a făcut R.Moldova, dar dacă statele vecine și marele puteri ale lumii nu și-au dat acordul atunci ei fără obstacole, nici macar morale, pot ataca țara respectivă. Deci, neutralitatea unui stat se recunoaște printr-un acord internațional, este o garanție al acestei neutralități, de exemplu Elveţia şi Suedia, în 1914, Acordul de la Viena, Austria, 1955, urmare a Conferinţei de la Potsdam și altele…Nu există nici un tratat internațional care ar aminti macar de neutralitatea R.Moldova. De ce?Aici ne lovim iarăși de F.Rusă pentru că ea este cea care insistă ca R.Moldova să rămînă un stat neutru dar totodata ea nu crează condiții pentru aceasta, mai ales că a adus armată pe teritoriul țării noastre. Cum poti să ceri neutralitate dacă tu o calci în picioare?…păi bine, Rusia poate…Iar armata Rusă de pe teritoriul R.Moldova distruge orce mit legat de neutralitatea țării noastre pentru că o țară neutră, atacată de un alt stat nu se mai numeste neutră dar beligerantă. Avem exemplu Belgiei, în 1914, stat declarat neutru în momentul în care începe primul război mondial dar a fost atacată de Germania și atunci nu mai era neutră dar era beligerantă. Exact asta se întîmplă în R.Moldova pentru că noi suntem într-o beligeranță pasivă cu Rusia. Astfel încălcăm un principiu fundamental al neutralității, de fapt, Rusia îl încalcă dar dacă tot neutralitatea noastră este călcată în piciore atunci de ce să nu renunțăm definitiv la ea și să ne rezolvăm problemele de securitate?

Dincolo de neutralitatea fictivă pe care o plîng mulți cetățeni ai R.Moldova există o altă problemă, una reală și foarte delicată. Această problemă derivă din geopolitic care după cum știm are un cuvînt decisiv mai ales în cazul țărilor mici precum R.Moldova. Geopoliticul țării noastre este de o complexitate neîntilnită, dincolo de ideile filozofice care constat că R.Moldova se află în locul unde se ciocnesc „două plăci tectonice, UE și Rusia” există directa legătură între țara nostră și fiecare aceste ”placi” luate de sinestătător. Altfel spus cu cît R.Moldova se orientează spre una din ele, rămîne a doua oarecum frustrată. În cazul dat Moldova o pune în acesta situație necomfortabilă pe F.Rusă care ca răspuns, poate presa asupra economie RM. Orcum o fi, aici intervine un alt principiu al dezvoltării economice și anume ”diversificarea pițelor de export și surselor de import”. R.Moldova trebuie să invete să respire fără Rusia iar orientarea europeană este un prim pas în această direcție. Deci pînă la urmă  la fel ca și UE, NATO este drumul corect pe care trebuie să-l parcurgă R.Moldova cu mult mai multe avantaje decît dezavantaje.

Dacă nu-i așa Vă rog să mă corectați…

Făceți-mi loc, vreau să vomit sau despre Marian Lupu

Marian Lupu- un Voronin mai tînar și mai înalt…

Partidul Demorat din Moldova, în frunte cu liderul Marian Lupu, au luat o poziție preelectorală, care este tot mai diferită de pozitia Alinței pentru Integrare Europeană. Această pozitie are o dublă consecintă mojoră atît pentru AIE cît și pentru imaginea personală a liderului PD, Marian Lupu. În cadrul conferințelor AIE, de ceva timp, Marian Lupu are păreri diferite de restul partidelor cu privire la mojaritatea problemelor ce se pun în discuție. Ca de exemplu cînd se discuta despre instalarea unui monument al victimelor torturii în faţa Parlamentului Republicii Moldova ca simbol al recunoştinţei faţă de tinerii maltrataţi în comisariatele de poliţie după revoltele stradale din 7 aprilie 2009, M.Lupu s-a declarat ca fiind contra spunînd că: „discuţiile privind instalarea monumentului ar trebui să se desfăşoare la momentul când comisia pe care noi am creat-o va veni cu un raport amplu în Parlament şi va prezenta adevărul din data de 7 aprilie”, la care a reacționat cu o replică dom. V.Filat: „Adevărul este unul foarte clar: au fost sute de cetăţeni ai Republicii Moldova, preponderent tineri, arestaţi ilegal, majoratea dintre ei – maltrataţi, supuşi torturii şi, din păcate, avem şi jertfe omeneşti”.Replica lui Marian Lupu: „Monumentele sunt înălţate nu pentru politicieni, nu pentru partide, nu pentru schimbare de guvernare”,Filat: „Eu cred că cineva nu a înţeles sensul înălţării acestui monument. Monumentul va fi înălţat în memoria celor care au fost omorâţi în urma aplicării torturii”. Astfel de discuții se dezlănțuie tot mai des în cadrul alinței din cauza poziției domnului Marian Lupu care fără prea mult efort poate fi egalată cu cea lui V.Voronin. Liderul PDM, Marian Lupu, a început să fie curtat de presa pro-comunistă şi vorbeşte cu ziariştii mai mult ruseşte. La fel ca liderul comunist Vladimir Voronin, Lupu s-a dclarat împotriva introducerei limbei române ca limba de stat în R.Moldova, ca și Voronin, Lupu s-a pronunțat contra inițiativei guvernului de a dubla filmele din cinematografe în limba româna, ca și Voronin, Lupu este împotriva ieşirii Moldovei din CSI şi critică ideea premierului Vlad Filat de a trimite pacificatori moldoveni în Afganistan, ca și Voronin, Lupu a insitat în legatură cu semnarea de catre președintele României T.Băsescu, a tratatului de frontieră, mai mult decît atît Lupu a argumentat cu argumentele lui V.Voronin care declara că „fără un asemenea document, Republica Moldova s-ar afla, chipurile, în mare pericol”. La fel ca și liderul PCRM, V.Voronin, liderul PD, a fost la spovedanie în Rusia unde a fost invitat de patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, după primirea glorioasă a președintelui român, Traian Băsescu. Mai nou, Marian Lupu s-a aliniat la gașca comunistă și a criticat dur ministrul român de externe Teodor Boconschi care a declarat anterior, pe baza argumentelor clare, de ordin ştiinţific, că România respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi moldoveneşti distincte de cea română, menționînd că „astfel de declaraţii din partea oficialităţilor de la Bucureşti sunt declaraţii ofensatoare pentru populaţia noastră și perturbă relaţiile noastre, otrăvesc acţiunile comune şi pot deveni un obstacol serios în calea unei colaborări fructuoase”.Asta nu e tot, de curînd M.Lupu a contrazis-o chiar și pe Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, care a spus că Moldova are pentru prima dată un prim-ministru ales pe cale democratică,decalrind că „prim-miniştrii R.Moldova au fost aleşi în mod democratic şi după 1991. Au fost mai multe guverne… Chiar dacă admitem o viziune specifică asupra democraţiei din Republica Moldova în perioada 2001-2008, Parlamentul a votat pentru diferite componenţe ale cabinetului de miniştri şi, în viziunea mea, aceasta a avut loc absolut democratic”.

Analizăm și concluzionăm

Analizate fiecare in parte aceste gesturi ale lui Marian Lupu pot stîrni multă nedumerire în pozitia acestuia pe scena politică de la chisinau.

1.Baconschi vs Lupu

Este cunoscut faptul că Teodor Baconschi a făcut acea declarație prin care nega existența unui neam moldovenesc cu trăsături distincte de cel român pe baza unor cercetări știincifice. Altfel spus, moldovenismul a fost creat de comuniști pentru a scoate din concepția fiecărui cetățian identitatea de român. Probabil Marian Lupu știe asta, dar nu a ezitat în a-l critica pe Baconschi,de ce? pentru că mojoritatea populației din R.Moldova sunt încă rătăciți și continuă să caute aceal neam moldovenesc inexistent,de fapt. Lupu nici nu l-a contrazis, de fapt, cu vre-un argument istoric, el în cel mai simplist mod a sărit să i-a apărarea majoritații că poate cumva cea din urma votează pentru PD la scrutinele electorale. Marian Lupu, de fapt, este o personalitate plină de fals care are un singur scop: să devină Președinte al R.Moldova, pentrua asta dumnealui și face atîta Tam-Tam. Poziția dumnealui ca politician derivă, de fap, din dorința mojorității, daca nu,atunci cum altfel se explică generozitatea de opinie a dumnealui. Am reuțit deja să sustrag un prototip al declarațiilor dom. Lupu în probleme polemice, care sună cam asa:„Da, sunt persoane care …..,ele au tot dreptul să fie/creadă asa, dar sunt persoane care ……și ele au tot dreptul să fie/creadă asa”. Acest prototip a fost folosit și atunci cînd se discuta despre limba română din cinematografe și cînd se discuta despre moldovenism și în multe alte cazuri. Și totuși, de ce Lupu nu are o pozitie stabilă, mai fixă și mai concretă? pentru ca nu cumva să piardă din voturi, luînd în consideratie că încă nu se știe exact cine reprezintă electoratul PD-ului, Marian Lupu îi împacă pe toți cu vorbe dulci. Mai există și altă latură a acestor gesturi care de fapt îl evidențiază pe M.Lupu de ceilalți democrați, asta este fața de intelectual care îl  acoperă pe Lupu. Mă întrebam oare cum era privit Diacov daca făcea această declarație? fără îndoială că stîrnea multe nedumeriri și nemulțumiri pentru că ar influența prost o relație vitală pentru R.Moldova, dar dacă a făcut-o Lupu atunci, aceeași declarație este catalogată drept necesară și corectă.

2.Limba de stat

Este o întrebare ce-mi apăru în minte mult înainte de a fi interesat oarecum de politică, și anume : oare de ce pe manualul meu scrie „limba româna” iar în constituție „limba moldovinească”?însemna asta că eu învat 3 limbi străine și nici una maternă?…Și in acest caz ,ca și în cel precedent sau în toate cele care urmează putem observa apartenența lui Marian Lupu la ideea majoritații, nu mai zăbovesc eu asupra acestei laturi. Altceva e de menționat aici, și anume că Marian Lupu are oarecum teamă că prin declararea limbii române ca limbă de stat,  R.Moldova se apropie și mai mult de România, iar pornirile antiromâne ale domnului Marian sunt bine cunoscute. În Austria de exemplu nici un politician indiferent cît de nationalist ar fi nu ar declara că vorbeste „limba austriacă”, se vorbeste „limba germană”, sunt zeci de exemple elocvente în susținerea acestei ideei.

3.Trupe în Afganistan

Spunea un demnitar german că „în NATO poți să intri cu tancuri vechi, dar în UE cu tracoare vechi niciodată”…este mai valabil pentru Moldova decît pentru orcare altă tară. Diferendumul transnistrean transformă R.Moldova într-o zonă de risc, mai ales acum după ce a avut loc schimbarea de guvernare, asta pentru că actualul guvern a scos pe birou dosarele lasate pline de praf, de bravii comuniști. R.Moldova a început o abordare serioasă a problemei transnistrene, abordare ce în mod evident deranjează Rusia, care după cum se știe nu se poate lauda cu prea multă toleranță. Insistarea R.Moldova asupra anumitor puncte, poate transforma usor țara noastră în o a doua Georgie. În această ordine de ideii, constat că trimiterea pacificatorilor în Afganistan poate include R.Moldova sub scutul american, prospat lărgit pînă la hotasrul de vest al țării noastre, după principiul „serviciu contra serviciu”.

3.Clinton vs Lupu

Acționînd din instinct, deja, Marian Lupu s-a grăbit să riposteze,și din nou, fără să se informeze. Analistul politic Petru Bogatu vorbește despre asta pe blogul său personal. Concluzia este că a avut dreptate Clinton și nu Lupu, care este pretins om intelectual. Prim-ministrul ales democratic înseamnă politician care a participat la scrutinul electoral cu propriul partid și a ajuns premier ca rezultat al propriei munci depuse în campania electorală. Pînă în prezent toți premierii erau ”oamenii de mingi ai prețedinților” și erau numiți in funcție de aceștea pentru anumite socoteli peronale, nu pentru că ar fi participat la scrutine cu partid separat.Vezi detalii pe blogul analistului,Petru bogatu.

5.Protestele din 7 aprilie

Poziția lui M.Lupu cu privire la instalarea monumentului susnumit trezește și mai multă neclaritate cu privire la rolul dumnealui la acele proteste. De mentionat că de la momentul parăsirii PCRM nici marian Lupu, nici V.Turcanu nu au facut vre-o relatare despre aceste evenimente. Mărturiile dumnealor, daca ar fi sincere și adevarate, ar limpezi în mod evident lucrurile. Pozitia dumnealor rămîne totusi intactă, deși pare-se au încetat să -l mai susțină pe V.Voronin în ideea unei lovituri de stat, aceștea nici nu îl contrazic. Ar însemna asta că atunci întradevăr a fost o lovitură de stat?de fap, eu cred la fel,sunt de acord cu Voronin: DA, s-a încercat o lovitură de stat, doar că organizatorul a fost chiar el însuși. Și totusi depăsind acest aspect, este cert că în urmă au rămas mame fără copii și tineri cu viitorul distrus, consider că anume aici Lupu trebuie să demonstreze dragoste de popor și să spuie adevarul. Asta ar însemna mult mai mult decît o contrazicere copilăroasă și nefondată a demnitarilor străini.

În general poziția Liderului PD, Marian Lupu, pare foarte oportunistă și promițătoare pentru scrutinele ce vin, acum sau peste 4 ani. Dar se prea poate ca Lupu să scăpat din vedere faptul că cetățenii R.Moldova dețin o putere de interpretare spraumană, asta ar însemna că prorusismul lui Marian Lupu ar avea toate șansele să fie perceput gresit. Or, Rusia și integrarea europeană, pe care și-o doresc majoritatea sunt diametral opuse. Orcum o fi, cert este că PD-ul se deplasează în mod intenționat de restul partidelor din AIE cu care pîna adineaori găsea numitor comun punînd pe prim-plan interesele generale, nu cele de particulare de partid.Astăzi asta pare PD-ului o chestie inutilă și preferă să stea undeva în spate făcînd figură separată. În cazul unor alegeri anticipate figura lui Marian Lupu ramîne la fel de controversată ca și la alegerile anticipate de pe 29 iulie sau chiar mai capătă proportii noi, mai extinse…

În condițiile în care PD-ul,  în frunte cu M.Lupu nu împărtășesc cu AIE aceleași valori și nu au aeleași viziuni , în cazul anticipatelor, cu cine face cualiție PD-ul?

AIE în 2010.”Lupta” internă – mit sau realitate

Se sfîrşeşte încet perioada de aur a jurnalismului.Cred că o să fiţi de acord că nu există perioadă mai bogată în declaraţii de presă,interviuri şi analize decît sfîrşitul anului sau campaniile electorale.Nu cred că a existat vre-un site informativ care în ultima săptămînă de decembrie să nu avut cel puţin un articol gen ” Bilanţ 2009″ sau în prima săptămînă de ianuarie să nu avut articol de genul “2010-prognoze şi/sau speranţe”.Deşi la început am decis că eu nu voi posta pe blog asemenea articole,nu pot să nu recunosc că acest aticol este şi el o prognoză personală cu referire la Alianţa pentru Integrare Europeană.

Aproape toţi din cei care au fost întrebaţi sau care au insistat să se dea cu părerea au declarat că 2009 a fost un an bogat în evenimente politice.Pornind de la aceasta consider că 2010 va fi cel putin la fel de palpitant,cel puţin din acest punct de vedere.Dacă 2009 a fost caracterizat prin crearea unei alianţe majoritare şi lichidarea într-un final a comuniştilor de la putere,2010 cred că va fi marcat de lupta internă în AIE.

De ce consider eu că v-a începe această luptă internă în cadrul alianţei?AIE a avut de realizat două scopuri: 1.Să înlature comuniştii de la putere prin crearea unei majoritaţi parlametare. 2.Să demonstreze cetăţenilor Republicii Moldova că schimbarea în bine este posibilă, dar este posibilă doar prin respectarea sau realizarea principiilor democraţei,adică fără comunişti.

Este evident faptul că primul scop al AIE a fost realizat cu succes.Aceste partide s-au comportat ca o adevarată alianţă, fiind foarte uniţi chiar şi atunci cînd idiologic asta nu era posibil.Chiar mai mult,cred că se vor comporta aşa de fiecare dată cînd va fi vorba despre acest obiectiv, indiferent dacă vor fi sau nu alegeri parlamentare anticipate şi chiar dacă la acestea partidele din alianţă vor merge în faţa electoratului separat, consider că imediat după scrutinul electoral cu cea mai mare plăcere vor forma o nouă alianţă, poate cu altă componenţă, poate sub alt nume,dar în fond a fost şi va rămîne o alianţă anticomunistă.

Este mai complicat cu realizarea celui de-al 2-lea obiectiv,este şi va fi mai complicat şi comportamentul AIE în acest context.Anume aici cred că  v-a începe această luptă internă în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Am auzit idei cum că partiele din AIE nu sunt de acord cu funcţile pe care anumiţi lieri le-au ocupat, mă refer la ideea că M.Lupu nu ar fi deacord ca M.Ghimpu să fie Preşedintele Parlamentului sau V.Filat nu ar fi de acord să deţie actuala sa funcţie timp de un mandat.Nu sunt deloc de acord cu acestă idee, cînd spun luptă internă ma refer nemijlocit la realizarea obiectivului 2. Este adevarat că aici este aproate imposibil ca aceste partide să se comporte ca o alianţă pentru că indiferent cînd vom avea alegeri,în 2010 sau peste 4 ani,partidele vor să inspire încredere în cetăţeni,fiecare partid încearcă să adune cîţi mai mulţi alegători şi pornind de la asta fiecare partid doreşte ca electoratul să cunoască care reformă cărui partid se datoreşte. De fapt această “luptă” cred că a început deja,îmi amintesc o situaţie din Parlament, pe 17 decembrie,cînd deputatul PL Anatol Anhirie  a propus spre apropare un proiect de hotarîre privind scoaterea sîrmei ghimpate de la frontiera moldo-română.Premierul Vlad Filat,imediat a intervenit şi a declarat că această problemă nu are nimic cu procesul legislativ şi cum că guvernul va pregăti documentele necesare pentru demolarea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut şi că dumnealui personal o să supravegheze acest proiect. La cîteva zile deja apăru-se “stirea zilei”- “Guvernul Filat a tăiat sîrma ghimpată de la hotar…”, cîţi au ştiut că aceasta a fost iniţiativa PL?.Constat că pe timp de criză puţine reforme pot fi înfaptuite,aidcă puţine schimbări nu necesită cheltuieli din buget, anume aici se vor duce aceste lupte.

Menţionez că “luptă” nu înseamnă nimic altceva decît concurenţă,adică această luptă internă din cadrul AIE,pentru noi, cetăţenii Republicii Moldova are o singură faţă,una pozitivă. Dar pentru a asigura mai multă transparenţă şi corectitudine,chiar, am decis să vb despre asta pe blog.

“De azi critic şi AIE!”